Subiectivul

Operatorii diletanţi, prea multă încredere în votanţii de la sat, dar şi fraudele electorale sunt câteva dintre cauzele neconcordanţelor mari dintre estimările INSOMAR şi CCSB după ieşirea de la urne şi numărătoarea Biroului Electoral Central.
Duminică, la ora 21.00, INSOMAR şi CCSB au indicat PSD drept câştigătorul alegerilor, urmat de PD-L. Luni dimineaţă, situaţia s-a răsturnat însă spectaculos, odată cu anunţarea, de către Biroul Electoral Central, a rezultatelor parţiale după numărarea a 71,06 % din voturi: PD-L a luat faţa PSD-ului. Bucuria PD-liştilor n-a durat însă mult, deoarece după numărarea a 99,62% din totalul secţiilor de votare, PSD+PC s-a întors pe prima poziţie, urmat de PD-L la distanţă mică. Diferenţele dintre exit poll-uri şi rezultatele aproape finale au fost considerabile, faţa de marja de 1% asumată de INSOMAR şi CCSB, iar sociologii pun asta pe incapacitatea celor două institute de sondaj de a se adapta sistemului de vot uninominal, folosit în premieră în România.

Directorii ambelor institute au precizat că diferenţele dintre estimări şi rezultatele finale sunt rezonabile pentru nişte sondaje.

Mirel Palada, directorul CCSB, a pus neconcordanţele pe seama celor care au spus una şi au votat alta, precum şi a greşelilor de vot şi a încercărilor de fraudă. Cecilia Zavalache, directorul INSOMAR, a vorbit şi ea de persoanele care au crezut că au votat ceva şi în realitatea s-au ales cu votul anulat, în principal în mediul rural, fieful tradiţional PSD. Zavalache a mai subliniat că au fost intervievaţii doar votanţii din ţară, nu şi cei de afară, care au votat majoritar în favoarea PD-L.

“Îmi pare foarte rău de colegii mei de breaslă, i-am şi avertizat cu o săptămână înainte că eşantioanele lor nu erau adaptate noului sistem de vot, deşi au avut şase luni ocazia să facă asta. A fost o schimbare de sistem, la care institutele nu s-au adaptat, deoarece au lucrat cu vechile instrumente. Cred că a fost o tratare superficială a scrutinului”, a comentat neconcordanţa sociologul Sebastian Lăzăroiu, consilier al preşedintelui Băsescu.

“În cazul votului pe liste, diversitatea de situaţii este mult mai mică decât cea întâlnită la votul uninominal. La votul pe listă avem 42 de circumscripţii (judeţele) vreo 5-6 partide şi câteva sute de candidaţi ai partidelor, pe când la votul uninominal avem 450 de circumscripţii (colegiile), 4-5 partide şi vreo 2.000 şi ceva de candidaţi. Este nevoie astfel de un eşantion mult mai mare decât în cazul exit poll-urilor obişnuite, precum şi un mod specific de configurare a eşantionului pe aceste colegii uninominale”, a schiţat Lăzăroiu incapacitatea de adaptare a celor două institute de sondaj.

“Institutele s-au confruntat pentru prima oară cu colegii, aşa că mai au nevoie de perfecţionare”, a subliniat şi sociologul Alin Teodorescu, deputat PSD. “Probabil că au greşit la calitatea intervievării, au fost luate puţin prin surprindere”, a mai adăugat acesta.

De aceeaşi părere este şi sociologul Mircea Kivu, care bănuieşte că institutele au fost nevoite să angajeze operatori de sondaje fără experienţă pentru a face faţă votului uninominal: “Probabil că au trebuit să recruteze oameni noi, e ca şi cum te-ai duce la război cu recruţi”. Kivu are o explicaţie şi pentru supralicitarea de care s-a bucurat PSD: “Faţă de ultimele alegeri, ecartul dintre participarea la vot între rural şi urban a fost mai mic. În 2004 au fost cu aproximativ 15% mai mulţi votanţi în rural decât în urban, iar acum diferenţa a fost de vreo 10 procente. Eşantioanele nu se fac pentru toată populaţia, ci pentru oamenii care se prezintă la vot, astfel că s-ar putea ca institutele să fi supraestimat ruralul, adică să fi făcut mai multe secţii la sat decât ar fi trebuit, iar asta explică de ce PSD a apărut iniţial mai sus, ţinând cont că PSD are în general votanţi din rural”.

Erorile celorlalţi

În ultimii ani, socoteala de la exit poll nu s-a potrivit cu cea de la numărătoarea oficială şi în cazul altor state, precum SUA şi Israel, povesteşte sociologul Alin Teodorescu. În cadrul confruntării pentru Biroul Oval dintre Al Gore şi George W. Bush, din 2000, exit poll-urile din statul Florida l-au arătat iniţial pe Gore drept câştigător, pentru ca două ore mai târziu să-l aşeze în frunte pe Bush. După alte două ore, Gore a trecut din nou la conducere, pentru ca în final rezultatele oficiale să-i dea câştig de cauză lui Bush.

De asemenea, exit poll-urile de la alegerile din Israel din 2005 au desemnat partidul Likud drept câştigător, pentru ca cel Conservator să câştige în final, aminteşte Teodorescu. În ceea ce priveşte sondajele din timpul campaniilor electorale, eşecurile cele mai proeminente s-au produs în SUA, în 1948, când republicanii le-au luat faţa democraţilor pe ultima sută de metri, precum şi în Marea Britanie, în 1970, când Partidul Democrat a ieşit învingător în faţa celui Laburist, cotat cu cele mai mari şanse la câştig.