Subiectivul

Dimensiunile reale ale deficitului bugetar, precum si suma totală pe care instituţiile administraţiei de stat, atât centrale, cât si locale, o datorează agenţilor economici furnizori de bunuri sau prestatori de servicii pe contracte de achiziţii publice rămân încă niste mari necunoscute, chiar si pentru actualii guvernanţi. Este si firesc: colectarea si centralizarea informaţiilor din teritoriu cu privire la situaţia obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice vor fi finalizate doar săptămâna aceasta. Pe de altă parte, surse din fosta conducere a ANAF au declarat, pentru SFin, că în acest an autorităţile locale si instituţiile publice nu vor avea bani pentru a demara noi proiecte de investiţii, deoarece vor trebui să achite datoriile acumulate si neplătite în 2008. Autorităţile locale au propus deja modificarea Codului Fiscal, pentru a mai cârpi, atât cât se poate, bugetele primăriilor.Veniturile la bugetul de stat au scăzut cu cel puţin 7% din PIB, declara premierul Emil Boc pe 30 decembrie 2008. În consecinţă, „în acest moment, este imposibilă plata multor obligaţii contractuale pe care le avem. Vreau să stiţi că sunt foarte multe facturi, de sute de milioane de euro, la transporturi, în educaţie, pentru infrastructură, care nu sunt achitate, din cauza modului deficient în care au fost concepute si prognozate veniturile în cadrul bugetului de anul trecut“, acuza Boc, lăsând impresia că stăpâneste în detaliu situaţia financiară a României. Apoi, pe 9 ianuarie, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) anunţa pentru duminică, 11 ianuarie, o întâlnire cu asociaţiile administraţiei publice locale, având ca teme, printre altele, „soluţionarea unor plăţi restante ale unităţilor administrativ-teritoriale“ si „premisele realizării proiectului de buget pe anul 2009“. Formulări care, de asemenea, creau senzaţia că Guvernul cunoaste valoarea acestor restanţe si îsi schiţează bugetul pe baza acestor informaţii. Mai mult, vinerea trecută, presedintele Băsescu dădea cifre precise: Guvernul avea, pe datorii facturate până la 31 decembrie 2008, datorii de 725 de milioane de euro, iar pe „datorii nefacturate“ - 367 de milioane de euro, adică un total de 1,1 miliarde de euro. La rândul lor, administraţiile locale aveau datorii facturate de o jumătate de miliard de euro si nefacturate de alte 400 de milioane de euro. În total - sumă rotundă - două miliarde de euro, potrivit presedintelui. Iar premierul Boc conchidea: guvernul Tăriceanu a lăsat un deficit de 5,2% din PIB. Guvernare de pe o zi pe altaSurse din administraţia publică locală, care au participat la discuţia cu pricina, au declarat însă, pentru SFin, că întâlnirea de duminică, 11 ianuarie, a fost convocată de Guvern nu pentru a oferi soluţii pentru plata facturilor autorităţilor locale, ci pentru a demara (abia atunci!) procedurile de colectare si centralizare a informaţiilor cu privire la suma totală datorată pe aceste facturi! „Ne asteptam să vină cu soluţii cu privire la plata acestor datorii si la optimizarea finanţelor publice locale, însă doar noi am fost cei care am venit cu astfel de propuneri. În schimb, dumnealor au trimis în teritoriu un formular-tip, pe care fiecare primărie să-l completeze cu valoarea facturilor neachitate din gestiunea proprie, în scopul determinării deficitului bugetar, după cum era exprimarea. Am rămas cu impresia că de fapt voiau doar să aibă o bază pentru a estima deficitul lăsat de fostul guvern, nu să ne rezolve problemele“, ne-au relatat sursele citate. Documentul cu pricina, pe care vi-l prezentăm în facsimilul alăturat, se exprimă astfel: „Având în vedere necesitatea preliminării cât mai exacte a deficitului bugetului general consolidat pe anul 2008, precum si previzionarea acestuia pe anul 2009, vă rugăm să ne transmiteţi, centralizat, la nivelul ordonatorului principal de credite, până luni 12 ianuarie a.c., orele 14.00, următoarele informaţii: valoarea facturilor primite si neachitate până la sfârsitul anului si valoarea lucrărilor executate si recepţionate, pentru care se emit facturi ce se achită anul următor“. Documentul poartă stampila MFP, este semnat de ministrul Gheorghe Pogea si datat 11.01.2009. De altfel, sursele citate ne-au spus că vineri, 16 ianuarie, când atât presedintele Băsescu, cât si reprezentanţii Guvernului aruncau cifre peste cifre în public, transmiterea informaţiilor din teritoriu era departe de a se fi încheiat. „Probabil vom termina săptămâna viitoare (aceasta - n.r.). Estimările celor de la Guvern si ale presedintelui reprezintă, probabil, extrapolări pe baza informaţiilor parţiale care s-au transmis deja din teritoriu, au la dispoziţie metode pentru asta“, au spus sursele.Soluţii fiscale de avarieStructurile asociative ale administraţiei publice locale au înaintat deja Guvernului un set de propuneri de măsuri de îmbunătăţirea managementului financiar la nivel local, inclusiv un proiect de modificare a Codului Fiscal. Primarii cer, în primul rând, „readucerea la bugetul local a surselor de venituri care au fost transferate la bugetul de stat în anii 2007 si 2008, diminuând veniturile în condiţii de reformă si descentralizare, dar fără a se asigura surse de finanţare pentru serviciile descentralizate“, potrivit proiectului. Veniturile solicitate reprezintă taxele de timbru pentru transferul proprietăţilor imobiliare, precum si „impozitul pentru toate mijloacele de transport auto, respectiv pentru cele cu tonaj mai mare de 12 tone“. Se mai solicită eliminarea scutirii de impozit pe teren si clădiri pentru societăţile comerciale concesionare care administrează reţele de electricitate, apă, canal, gaze, telefonie, tronsoane de drumuri sau căi ferate. Primarii mai vor ca impozitul pe profit al societăţilor comerciale si regiilor autonome de subordonare locală sau la care unităţile administrativ-teritoriale deţin minimum 50% din capitalul social să fie plătit la bugetul local. Proiectul intenţionează să permită Consiliilor Locale să înfiinţeze taxe speciale si în cursul anului, „cu aplicabilitate temporară în anul în curs sau chiar anuală“, pentru finanţarea unor activităţi administrative sau de susţinere a unor servicii publice. În fine, primăriile cer să nu mai plătească TVA pentru lucrările executate si cheltuielile efectuate, argumentul fiind că „sumele vin de la bugetul de stat si se reîntorc la bugetul de stat, dar cu cheltuieli de resursă umană, materială si financiară“. Proiectul prevede si o a doua posibilitate, anume ca primăriile să poată beneficia de deduceri „ca orice agent economic“.Greu de executatPotrivit opiniilor specialistilor în insolvenţă consultaţi de SFin, companiile care au de încasat facturi pe lucrări executate pentru instituţii de stat au sanse minime să-si recupereze banii pe cale juridică, chiar si în condiţiile în care instanţele de judecată decid executarea silită a acestora. „Desi obţinerea unui titlu executoriu împotriva debitorilor a fost usurată, în sensul că, uzând de prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, comercianţilor le este mai usor să le fie recunoscute creanţele, fără a fi obligaţi să parcurgă procedurile anevoioase prevăzute de Codul de Procedură Civilă, dificultatea intervine în momentul în care va fi demarată procedura de executare silită împotriva unei asemenea instituţii publice, dat fiind că legislaţia actuală condiţionează executarea prestaţiei acestor instituţii de existenţa disponibilului bănesc în conturile bugetelor de stat“, a explicat, pentru SFin, presedintele Uniunii Practicienilor în Insolvenţă din România, Arin Stănescu. Cu alte cuvinte, spre deosebire de persoanele (fizice sau juridice) de rând, în cazul statului, lipsa banilor este un motiv întemeiat de neexecutare silită a datoriilor! „Lipsa de fonduri la buget, situaţie care poate apărea în cazul oricăror instituţii publice, centrale sau locale, va face ca acestea să nu poată face faţă obligaţiilor contractuale asumate sau executărilor silite demarate, ceea ce va genera blocaje financiare în lanţ“, este de părere si Simona Maria Milos, partener al casei de avocatură Stănescu, Milos, Dumitru & Asociaţii. „Cel mai mare risc de neplată îl prezintă instituţiile publice din sectoare, să zicem asa, «neprioritare» în vreme de criză: educaţie, cultură, tineret si sport, mediu, administraţii locale etc. Există multe societăţi care lucrează direct cu instituţiile statului, iar când acestea nu-si onorează contractele si nu pot plăti datorii scadente, nici societăţile nu vor putea plăti la rândul lor furnizorii si astfel se creează blocaje“, ne-a declarat Ramona Kolcze, partener al firmei de recuperare a creanţelor Kolcze, Iliuţă & Asociaţii. De altfel, surse din fosta conducere a ANAF au declarat, pentru SFin, că în acest an autorităţile locale si instituţiile publice nu vor putea demara niciun fel de proiecte noi de investiţii, pentru că toţi bani se vor cheltui cu achitarea datoriilor acumulate si neplătite în 2008.Promisiuni fără acoperire si întrebări fără răspunsGuvernul va achita, esalonat, începând cu luna ianuarie, restanţele Guvernului pentru facturi emise la 31 decembrie 2008 si neachitate până în prezent, inclusiv pentru lucrări recepţionate, în sumă totală de 7,7 miliarde de lei (2,1 miliarde de euro), a declarat, vinerea trecută, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea. „Prima plată, în sumă de 600 de milioane de lei, va fi achitată după 25 ianuarie, urmând ca în februarie si martie să fie achitate încă 1,5 miliarde de lei, respectiv 900 de milioane de lei“, a promis Pogea, adăugând că orice îmbunătăţire a colectării veniturilor la buget ar putea grăbi plata facturilor restante. El a precizat că, la un curs de 3,68 lei/euro, la care sunt calculate aceste facturi, suma echivalentă pentru valoarea lor totală este de 2,1 miliarde de euro.Problema este însă că, dincolo de problemele de colectare specifice acestei perioade de criză, încasările bugetare din prima parte a unui an sunt întotdeauna mai slabe. După perioada Sărbătorilor, care generează încasări importante din impozite indirecte pe consum (TVA si accize), cheltuielile cunosc un recul. În plus, la nivelul impozitelor directe datorate de companii si persoane fizice, regularizarea plăţilor impozitelor se face începând din aprilie. În concluzie, este neclar de unde va avea Guvernul bani pentru a-si achita facturile, fără să recurgă la noi împrumuturi scumpe de pe piaţa internă (cea externă fiind cu totul inaccesibilă), care vor îngreuna si mai mult accesul companiilor la credite bancare, confruntate cu concurenţa neloială si imbatabilă a statului - ori-când gata să plătească dobânzi imense pe maturităţi din ce în ce mai scurte.De asemenea, în condiţiile bugetare actuale, este nevoie, probabil, de prioritizarea selectivă a obligaţiilor de plată ale statului, însă criteriile după care va fi stabilită ordinea de achitare a facturilor sunt necunoscute, alimentând suspiciunile potrivit cărora clienţii politici vor avea prioritate.Blocajul financiar se agraveazăLa începutul acestui an, în interval de doar o săptămână (5-12 ianuarie 2009), 761 de societăţi comerciale din România au intrat sub incidenţa Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit datelor furnizate, la solicitarea SFin, de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). 245 de societăţi au intrat în insolvenţă în intervalul amintit, iar alte 300 - în faliment.ONRC a mai comunicat că 14.483 de firme au intrat în insolvenţă anul trecut, în crestere cu 75% faţă de nivelul din 2007, când 8.297 de societăţi au ajuns în situaţia de a nu mai dispune de fonduri pentru a-si plăti datoriile. Cele mai multe companii intrate în insolvenţă anul trecut (6.551, faţă de peste 4.000 în 2007) aveau activităţi în domeniul comerţului, al reparării autovehiculelor si bunurilor de uz gospodăresc, urmate de cele din sectorul produselor industriei prelucrătoare (2.720, comparativ cu 1.600) si de firmele de construcţii, cu 1.404 cazuri de insolvenţă în 2008, faţă de 628 anul precedent. Societăţile de stat - campioane si la restanţe bugetareCalitatea de „prim rău-platnic“ al ţării deţinută de statul român se manifestă nu doar în relaţiile cu furnizorii si executanţii din sectorul privat, ci si faţă de bugetele publice. Cu alte cuvinte, statul este dator nu numai partenerilor de afaceri, ci si cetăţenilor si agenţilor economici plătitori de taxe si impozite. Societăţile cu capital de stat din categoria marilor contribuabili acumulaseră, la finele lunii septembrie 2008, la bugetul de stat si la cel al asigurărilor sociale, datorii de 7,18 miliarde de lei (circa 1,68 miliarde de euro, la cursul BNR de vineri 16 ianuarie), reprezentând peste 1,4% din PIB-ul estimat oficial pe întregul an 2008, potrivit datelor oficiale de pe site-ul Ministerului Finanţelor, sintetizate de SFin. De departe, cel mai mare debitor din această categorie este Compania Naţională a Huilei SA, care avea datorii de 1,87 si 1,55 miliarde de lei la bugetul de stat, respectiv la cel de asigurări sociale. Alţi datornici de top cu capital de stat sunt celelalte companii de exploatare a cărbunelui, societăţile energetice si de termoficare, precum si subsidiarele CFR, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva sau Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare. Reamintim că datele sunt valabile la nivelul lunii septembrie, când nu începuse încă prăbusirea încasărilor la buget. După primele nouă luni din 2008, veniturile bugetului consolidat avansaseră cu 31,8%, comparativ cu perioada similară din 2007, până la 113,3 miliarde de lei.