Subiectivul

Într-o oră de interviu, Adrian Năstase a pomenit de aproape 30 de ori numele lui Traian Băsescu. “Aveţi o obsesie faţă de Traian Băsescu?” l-am întrebat. Năstase a răspuns că România ar trebui să aibă această obsesie, în condiţiile în care acesta este “un bezmetic”. Din cauza acestuia şi a prieteniei pe care “unii colegi” i-o poartă, Năstase spune că nici nu-l mai tentează să se arunce în cursa prezidenţială. Totuşi, adaugă fostul premier, “minuni se pot întâmpla” – cum ar fi ruperea alianţei PSD-PD-L, care l-ar pune pe candidatul social-democrat într-o postură reală de “alternativă” la Traian Băsescu. Până atunci, Adrian Năstase le spune colegilor de partid pilda broscuţei care “a fost chemată la Cotroceni” să i se propună să treacă un scorpion balta, bazându-se pe buna lui credinţă, dar care sfârşeşte prin a muri înţepată: “pentru că asa îi e firea scorpionului”. Ieri, la trei ore după ce a venit la redacţia Gândul, Năstase, culmea ironiei, a primit vestea că DNA îi trimite unul dintre dosare pe masa judecătorilor.
- Aţi vorbit despre faptul că PSD a devenit o subunitate a lui Traian Băsescu.

- Ideea pe care am dorit atunci să o subliniez, mai curând sub forma unui risc potenţial, era legată de faptul că Guvernul, iniţial negociat exclusiv cu PD-L-ul, cu partidul lui Emil Boc, formal cel puţin, pare că, de fapt, este un guvern Traian Băsescu, în care Traian Băsescu este cel care decide, el hotărăşte strategia de guvernare, el stabileşte principalele legi care urmează să fie adoptate, eventual, reglementări sub formă de ordonanţe. Face agenda Guvernului: iată, spre exemplu, ideea de revizuire a Constituţiei, pe care, în mod normal, conform prevederilor referitoare la revizuirea Constituţiei, Guvernul trebuia să o propună şefului statului, ca el să o ducă după aceea în Parlament. Deci Traian Băsescu pare cumva şeful absolut al Guvernului, şi, în condiţiile astea, PSD-ul devine o subunitate a lui Traian Băsescu, o subunitate, de fapt, a unei guvernări în care ar avea locul secund.
- La Poiana Braşov, liderii PD-L au spus că nu vor reacţiona la provocările care vin din PSD un an de zile. Cel puţin până după prezidenţiale. Sunteţi printre provocatori.
- Ce mă interesează este, de fapt, soarta PSD-ului. Am avut rezerve în ceea ce priveşte intrarea la guvernare cu PD-L, în primul rând, datorită lui Traian Băsescu. N-a fost capabil decât să genereze scandal, haos, dezordine. Formal se negocia cu PD-L, dar în spatele scenei era cineva care le sufla liderilor pedelişti ce să spună.
- Nu credeţi în consemnul pe care PD-L-iştii şi l-au dat...
- Sunt absolut convins că aşa este, pentru că pedeliştii fac parte din scenariul de care vorbim. Scenariul este că, în acest an, obiectul major al României este realegerea lui Băsescu pentru al doilea mandat. Şi, din acest motiv, este foarte important ca în acest caz relaţia cu PSD-ul să fie o relaţie calmă, liniştită, care să ajute la realizarea acestui obiectiv. (...) În ceea ce priveşte relaţia cu Traian Băsescu, eu am întrebat (în PSD, n.n.) în două rânduri dacă el a participat la negocierile cu PSD, dacă el este considerat parte a acestei înţelegeri sau nu. Şi mi s-a spus nu. De ce am întrebat acest lucru? Pentru că sunt convins că peste câtăva vreme, când lucrurile vor merge şi mai rău, Traian Băsescu va căuta un ţap ispăşitor în zona guvernării şi, mai ales, în zona componentei PSD la guvernare. Şi va spune atunci că el n-a semnat protocolul cu PSD, protocolul de guvernare, dar pe de altă parte, sunt convins că unii dintre liderii de la PD-L, vor spune: „Iată, criticile la adresa lui Băsescu vizează înţelegerile care au avut loc”.
Miza ordonanţei „pensie sau salariu”: „Era nevoie din câte am înţeles ca unii dintre militarii care erau antipatici pentru Traian Băsescu să fie scoşi din dispozitiv”
- Am văzut în permanenţă în discursurile dumnevoastră, critici la adresa lui Traian Băsescu, nu şi la adresa Guvernului. Aveţi o obsesie cu Traian Băsescu?
- În ce priveşte Guvernul, aş fi vrut să spun mai multe lucruri, dar am o problemă şi trebuie să o recunosc faţă de colegii mei, care sunt în Guvern. În măsura în care am participat la o dezbatere şi la o decizie, în mod categoric a reorientat partidul în această direcţie, mi se pare firesc în ceea ce priveşte guvernarea să las ca lucrurile să se deruleze pe baza înţelegerilor care s-au făcut şi să nu existe din partea mea un act care ar fi considerat o lipsă de fair-play, atacând foarte rapid nişte colegi care încearcă într-o situaţie dificilă să găsească soluţii. Din punctul de vedere al guvernării, e foarte devreme să mă pronunţ, în schimb, în legătură cu graba în ceea ce priveşte una dintre ordonanţe. Cred că aici PSD-ul a greşit, pentru că este un partid care trebuie să-şi menţină identitatea. Spre exemplu, era nevoie din câte am înţeles ca unii dintre militarii care erau antipatici pentru Traian Băsescu să fie scoşi din dispozitiv. Ei fuseseră scoşi din zona militară sau de pe funcţii, ieşiseră la pensie, dar ei veniseră cu salariile înapoi în minister, ca civili. Şi pentru a se rezolva această chestiune, care probabil că era importantă pentru Cotroceni, s-a dat o decizie foarte largă, pe care după aceea au îmbrăţişat-o şi colegii mei din Guvern, au şi susţinut-o, lovind, în felul acesta, în opinia mea, într-o zonă electorală importantă. Formula „să introducem sânge proaspăt în instalaţie” este o formulă pe care, legionarii au susţinut-o, la un moment dat, foarte puternic. Cred că noi, ca partid, am mers pe ideea coabitării generaţiilor şi a respectului pentru fiecare dintre generaţii. De aceea, l-am întrebat şi ieri pe Marian Sârbu, în cadrul dezbaterilor noastre, pentru ce anume a motivat această decizie. Este şomajul foarte mare în România şi vrem să deblocăm posturi pentru nişte oameni care n-au locuri de muncă acum? La un şomaj de 4-5% nu se pun astfel de probleme. Şi atunci, care a fost raţiunea? (...) Noi am devenit mai vocali decât Boc în apărarea acestui subiect şi lucrul acesta nu cred că este bine pentru viitorul nostru ca partid, pentru electoratul nostru.

- Intră în planurile lui Băsescu planurile despre care aţi vorbit, inclusiv distrugerea PSD?
- În mod evident. Eu cred că este vorba de o diminuare a rolului PSD, de o topire a electoratului său, de o preluare, eventual, a electoratului său pe zona prezidenţială. Uitaţi-vă că cele mai multe dintre temele de campanie electorală ale PD-L-ului nu au fost tocmai de dreapta în anii trecuţi, toate au fost numai de stânga. Deci PD-L-ul a rămas, până la urmă, cu mesajele sale în zona de stânga, pentru raţiuni practice, pentru a obţine un anumit sprijin extern, a trecut într-o noapte din stânga în dreapta, dar în campania electorală mesajele sale sunt mesaje de stânga. De aceea, în momentul de faţă, lui Băsescu îi convine o formulă de guvernare cu un partid declarat de stânga şi unul nedeclarat de stânga, dar care merge cu foarte multe variante ale stângii.
- În condiţiile în care, aşa cum spuneţi, PSD riscă să se afle într-un raport de subordonare faţă de Traian Băsescu, mai candidaţi la prezidenţiale anul acesta?
-Răspunsul direct este foarte simplu. În acest moment, am rezerve a mă angaja într-o astfel de campanie, pentru un motiv foarte simplu. În măsura în care Traian Băsescu are toate pârghiile de putere pentru a susţine o nouă campanie, de la cele financiare, până la altele mai complexe, în condiţiile în care PSD guvernează cu PD-L, elementele de diferenţiere ar fi extrem de complicate: în ce măsură ai putea să reprezinţi o alternativă, în condiţiile în care partidul tău merge împreună (cu Traian Băsescu, n.r.), colegii sunt împreună la şedinţele CSAT, la reuniuni interne şi internaţionale?! Deci, pare cumva o anumită echipă care se simte bine la guvernare şi atunci un candidat al PSD, evident, că nu ar avea foarte mari şanse. În acest moment, poziţia mea este mai rezervată decât era înainte de alegerile parlamentare. Sigur însă că România este o ţară a tuturor minunilor posibile, astfel încât, la mijlocul anului, va trebui să facem o nouă evaluare, mai ales după europarlamentare.
-Aşa stând lucrurile acum, candidatul PSD nu poate fi altceva decât un candidat-iepure pentru Traian Băsescu?
-Absolut.
-Ce ar trebui să se schimbe ca dumneavoastră să nu mai fiţi iepuraşul de sacrificiu de care vorbeaţi?
-Daţi-mi voie să nu vă răspund la această întrebare.
-Dinspre PD-L vin anumite declaraţii, precum cea a lui Mircea Toader, care spunea: „Dacă PSD va veni cu un Georgică de pe stradă pe care nu-l ştie nimeni, n-o să avem nicio problemă. Dar dacă vine cu Geoană sau cu altcineva din Executiv, vom avea probleme în mod sigur”. Cum să luăm declaraţia aceasta, ca pe un wishful thinking, ca pe o invitaţie sau chiar există o temă actuală – Mircea Geoană candidat la preşedinţie?!
-Mi-e greu să spun. Sigur, cei de la PD-L îşi doresc un candidat care să fie cât mai convenabil şi mai comod pentru Traian Băsescu. Rămâne să vedem dacă noi avem aceeaşi intenţie sau nu. Sper că nu. Din punctul meu de vedere, România are nevoie de o schimbare în ceea ce priveşte preşedintele. De patru ani de zile, eu simt ceea ce înseamnă poliţia politică şi hăituirea politică din partea lui Traian Băsescu. Eu am rezistat poate şi pentru că pentru că am un anumit tip de personalitate, şi un alt gen de experienţă şi alte contacte interne şi externe. Mă gândesc însă ce s-ar întâmpla dacă Traian Băsescu ar dobândi încă un mandat, cum ar arăta Guvernul pe care după aceea îl va stabili... în condiţiile în care acum doar televizoarele nu mai înregistrează ce se întâmplă în camere, aşa cum era acea idee cinică din „1984” a lui Orwell, în condiţiile în care vedem că pe zona de justiţie Traian Băsescu ştie foarte bine să lucreze. El a ieşit să justifice o acţiune împotriva a mii, zeci de mii de pensionari dând trei exemple de şacali care luau sume imense în cumul. Ştie foarte bine, e tot modelul din Orwell, ideea Big Brother, care e el, şi minutul de ură care trebuie îndreptat împotriva cuiva. (...)
-Pentru ca PSD să aibă şanse la prezidenţiale, trebuie să iasă din coaliţia cu PD-L?
- Nu vreau să pară cumva că dau sugestii într-o direcţie sau alta.
Scorpionul de Cotroceni, broscuţa PSD şi visul unei nopţi de vară, în care lui Geoană i-a fost frică să fie premier
-Sunteţi ferm convins că dl. Băsescu va candida la prezidenţiale? Poate îşi doreşte să fie premier.
-Dacă lucrurile îmi spuneţi că stau aşa plec mai liniştit de la acest interviu, dar nu mi-a dat nimeni motive să cred că nu va candida pentru un al doilea mandat şi, de fapt, asta e singura miză pe care el o are în acest an.
-Un Traian Băsescu la Palatul Victoria ar fi mai benefic pentru România decât un Traian Băsescu la Cotroceni?
-Nu, Traian Băsescu n-a fost benefic nici la Primărie, n-a fost benefic nici ca preşedinte şi n-ar fi benefic nici ca prim-ministru, pentru că e bezmetic. Nu poţi să ştii că ce spune şi vrea astăzi va avea corespondent în ce vrea mâine. Un lider important trebuie să fie un om care stabileşte o strategie împreună cu alţii şi o pune în aplicare. Aduceţi-vă aminte reacţiile lui isterice în legătură cu copertina pe care am montat-o la palatul Victoria, şi era după împuşcarea lui Djindjici...Am făcut o chestiune legată şi de raţiuni de protecţie şi de protocol. Ce scandal a făcut atunci, că nu s-a luat autorizaţie. L-am întrebat pe urmă: de ce nu aţi dărâmat-o în 2005, în perioada aceea, în care făceaţi ţepe în Piaţa Victoriei? E în continuare acolo. De ce? Pentru că e un lucru bun, făcut. Asta e firea lui, nu se va schimba. Vă aduc aminte bancul cu scorpionul şi broscuţa. Scorpionul vrea să treacă peste o băltoacă şi o roagă pe broscuţă să-l ia în spate să-l ducă pe cealaltă parte a apei. Broscuţa îi spune: nu sunt foarte hotărâtă, pentru că ştiu că o să mă înţepi şi o să mor din cauza asta. Scorpionul, bineînţeles, o cheamă la Cotroceni pe broscuţă şi-i spune „să ai încredere în mine, o să fim prieteni şi o să-ţi fiu recunoscător toată viaţa”. Trec apa, iar la mijloc scorpionul o înţeapă pe broscuţă. Broscuţa zice: Bine, dar nu o să-ţi dai seama că o să murim amândoi?” „N-am ce să fac, aşa mi-este firea”, spune scorpionul. Asta-l defineşte perfect pe Traian Băsescu
-Şi cu broscuţa PSD ce se va întâmpla, va muri?
-Eu cred că broscuţa PSD trebuie să fie mai atentă atunci când scorpionul o s-o roage să-l treacă lacul.
-Broscuţa PSD a încercat în ultimii doi ani să-şi găseacă un alt prieten. Dumneavoastră aţi fost primul cel care a vorbit de alianţa de cinci ani cu PNL. Sunteţi la finalul unei perioade finalizate cu un eşec. Până la ce nivel au ajuns discuţiile cu liberalii şi de ce au picat înţelegerile?
-Este vina liberalilor, pentru că ei au considerat că PSD şi PD-L nu se vor înţelege de niciun fel. Şi atunci au menţinut o anumită presiune, cu un orgoliu care nu se justifica prin rezultatul alegerilor, pentru a avea ei postul de prim-ministru. Ce trebuia să fie un anunţ în noaptea alegerilor...condiţiile s-au deteriorat după ce s-a dovedit că Stalin are dreptate, contează cine votează, dar important e cine numără, şi a doua zi s-a intrat în alt context. De abia după o săptămână, când era prrea târziu,liberalii acceptaseră această formulă. Dar deja erau foarte mulţi colegi de-ai noştri care făceau vizite prin Cotroceni... Varianta (cu PNL, n.n.) era că noi aveam prim-ministru, noi aveam majoritatea. Liberalii acceptaseră ca noi să avem premierul.
-Bun, a fost întâlnirea aceea în patru, dumneavostră, Geoană, Tăriceanu, Olteanu. De ce n-a vrut Geoană să semneze protocolul care i s-a pus în faţă?
-N-a fost un protocol. A fost un text pro memoria. Tăriceanu a notat elementele de înţelegere, a semnat hârtia lui şi i-a dat-o lui Geoană şi Geoană ar fi trebuit şi el să semneze o hârtie pe care să i-o dea lui Tăriceanu. Au mai fost doi participanţi la întâlnirea aceea, dacă vreţi să respectăm adevărul istoric, dar nu vi-i spun. Am impresia că, atunci, deja era târziu din punctul de vedere al lui Geoană. Avuseseră loc şi alte discuţii şi el era rezervat. Momentul trecuse pentru înţelegerea respectivă. El teoretic a vrut să prezinte, la întâlnirea de a doua zi cu PSD cele două variante pentru un vot. Dar el, în final, a prezentat însă varianta cu PD-L ca fiind varianta preferată de el.
-Ce alte elemente mai erau în acord?
-Exista o înţelegere ca, în cadrul Guvernului, raportul între miniştri să fie 50-50, iar pe ansamblul structurilor guvernamentale, raportul să fie 60 la 40 pentru PSD.
-Candidatul la prezidenţiale era unic?
-Nu s-a discutat, dar o formulă puternică pentru prezidenţiale ar fi putut să implice o variantă de candidat unic.
-Acest acord cu PNL ar fi fost mai avantajos decât cel cu PD-L?
-Da, pentru că PSD ar fi fost un partid principal, în timp ce acum e unul secundar la guvernare.

INFO PLUS
Despre Emil Boc„Are rolul mai degrabă de consilier al preşedintelui decât de prim-ministru”.
Despre candidatura lui Sorin Oprescu la preşedinţie„După un preşedinte jucător, nu avem nevoie de un preşedinte medic sau un preşedinte cântăreţ sau un preşedinte şahist, ci de un preşedinte care să-şi păstreze fişa postului”.
Despre proiectul prezidenţial de schimbare a Constituţiei„Traian Băsescu are un model care să se apropie cât mai mult de Constituţia lui Carol al II-lea sau de Constituţia lui Ceauşescu”.
Despre Barrack Obama„S-a cam terminat cu perioada revoluţiilor oranj. Instalarea lui Barrack Obama coincide cu decesul revoluţiilor oranj”.
Despre Liviu Dragnea secretar general al PSD„Secretarul general ar trebui să aibă un pedigree, ca unul dintre părinţi, de-al lui Octav Cozmâncă. Ar trebui să fie cineva care să stea tot timpul la partid. Să aibă un job full-time, pentru legătura cu teritoriul şi pregătirea campaniei electorale. Mi-e greu să cred că Liviu Dragnea va avea timp, ca ministru, să facă şi aceste lucruri.
Despre Miron Mitrea, omul lui Băsescu„Un Miron Mitrea care primeşte muniţie de la Cotroceni pe fondul unor sentimente de nemulţumire faţă de conducerea actuală poate să genereze tot felul de tensiuni”
Despre Ioan Rus şi Vasile DâncuEi au o chestiune concretă de rezolvat: alegerile la Primăria Cluj. Pe 15 februarie. Eu cred că ei sunt suficient de pregătiţi dacă prin intermediul lui gabriel Oprea au pus alegerile pe 15 februarie şi nu în 15 mai. Asta înseamnă că ei se simt deja foarte pregătiţi cu candidatul pe care îl au.
Despre partidul lui Miron Cozma„Apare în România o formă a radicalismului politic. Partidul lui Cozma ar putea, mai ales după ieşirea din Parlament a PRM şi după nereuşita partidului lui Gigi Becali, să creeze, la stânga PSD, o formă de radicalism, la care nimeni nu se uită cu atenţie”.