joi, 22 ianuarie 2009
Spam «erotic» de la UE. Legea Ochiul si timpanul, scumpa si inutila
♦ Legea “ochiul si timpanul”, intrata in vigoare acum doua zile, va face o gaura serioasa in bugetul de stat, insa nu va avea nici un efect benefic. Anchetatorii nu vor putea folosi in nici un fel ca proba in instanta “amprenta” convorbirilor unei persoane. Este practic imposibil, pe baza prevederilor legii, sa poti demonstra ca persoana care a vorbit de pe un telefon anume, la o anumita data este una si aceeasi cu proprietarul de drept al acelui telefon.
♦ De partea cealalta, noua lege a aruncat in haos lumea furnizorilor de Internet. Pana aseara, acestia nu stiau exact care sunt datele pe care vor trebui sa le retina, cum anume le vor retine si cine se va ocupa de ele. Se vor stoca inclusiv accesarile catre sutele de site-uri erotice facute de cei care se plictisesc la serviciu. Desi legea a fost efectiv copiata dupa modelul european, normele de aplicare au intarziat sa apara in cazul Romaniei.
♦ Exista si o prevedere care ii va face fericiti pe agentii economici, insa va lasa statul fara bani. Toate cheltuielile pentru crearea acestor “camere de date” vor fi deduse din impozitul pe profit, fara sa existe un plafon anume. Fiecare companie va putea invoca orice achizitie de echipamente de profil ca fiind pe lista necesitatilor pentru Legea 298. Nici macar pretul nu va putea fi comentat de organele fiscale ale statului, care vor fi nevoite sa-i ierte pe agentii economici de dari.
Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice sau de retele publice de comunicatii da mari batai de cap furnizorilor de Internet. Unii dintre ei se declara nemultumiti de faptul ca sunt obligati sa faca investitii din buzunarul propriu pentru ca mai apoi sa isi recupereze banii din deducerile fiscale promise de lege. Mai mult, acestia asteapta sa primeasca de la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei normele metodologice de aplicare a legii. Investitia in echipamentele necesare stocarii datelor utilizatorilor de internet nu poate fi calculata in acest moment. Cum legea este interpretabila si inexacta, furnizorii de internet asteapta ca normele de aplicare sa le fie comunicate. Acestia vor sa stie cu exactitate ce date vor fi stocate si in ce fel.
Cresterea traficului pe Internet, o problema
Normele pot obliga furnizorii de internet sa faca investitii masive in echipamentele de stocare a datelor. Sumele cheltuite pot fi ametitoare daca se decide ca pe langa adresa de IP, ora intrarii si iesirii de pe internet sau datele personale ale utilizatorului, informatiile stocate vor contine si detalii cu privire la site-urile accesate timp de sase luni de fiecare utilizator in parte. Acest lucru ar genera un „trafic” foarte mare si, fara achizitii impresionante si costisitoare, aplicarea legii de catre furnizori ar fi practic imposibila. Mai mult, cresterea numarului de utilizatori de internet in urmatorii ani va genera dublarea „traficului”. Odata cu aceasta, investitiile in echipamentele de stocare trebuie recalculate . Alti bani, alta distractie. De la intrarea in vigoare a legii, utilizatorii de internet au creat o petitie online impotriva acesteia. In numai o zi, aceasta a adunat peste 8.000 de semnaturi. Semnatarii si-au exprimat diverse opinii cu privire la Legea 298/2008. Pe forumuri, parerile despre noua lege au generat discutii aprinse cu privire la increderea in cei care vor administra datele stocate, cu caracter personal. In termen de 30 de zile, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei este obligat sa elaboreze normele metodologice de aplicare a legii, pe care le va supune spre aprobare Guvernului. Dupa aprobarea normelor, vom putea face un calcul cu privire la cheltuielile pe care statul le va suferi prin deducerile fiscale aplicate investitiilor facute de catre furnizorii de internet.
Legea “Ochiul si timpanul” va arde statul la incasari
Aplicarea efectiva a legii privind stocarea “amprentelor” comunicatiilor tuturor romanilor va face o gaura serioasa in bugetul de stat. Normele de aplicare a actului normativ spun ca agentii economici care vor fi obligati sa pastreze aceste date, sa-si poata deduce cheltuielile facute in mod expres pentru acest lucru. Este vorba de tot ce presupune amenajarea asa-ziselor “camere de stocare”, de la locatia propriu-zisa, la serverele si hard-discurile pe care se vor pastra efectiv datele. La sfarsitul fiecarei perioade de bilant, fiecare agent economic va putea sa-si recupereze banii din impozitul pe profit. Firme care pana acum plateau sume grase la stat vor avea astfel ocazia sa fenteze aceste costuri, sub pretextul investitiilor din aceasta categorie. Pentru ca normele de aplicare a legii nu prevad vreun plafon, firmele care stocheaza date pot introduce orice echipament pe lista necesitatilor si la pretul pe care il doresc. Chiar deputatul Varujan Pambuccian, unul dintre cei care a lucrat la redactarea respectivului act normativ sustine acest lucru. Provenind din domeniul softistilor, acesta se bucura pentru ceea ce va urma. “Am zis de la bun inceput ca legea acesta este nu doar inutila, dar si aberanta. Daca statul isi asuma nebunii, atunci sa si plateasca pentru ele. Toti agentii economici au dreptul sa ceara cat doresc, daca vor aduce documente justificative in acest sens”, ne-a declarat Pambuccian. Acesta a mai expliat si faptul ca legea este o consecinta a unei directive europene aparuta de cativa ani buni. La comisia din care face parte deputatul, legea de aprobare pentru punerea in practica a directivei a fost amanata si chiar modificata. Insa tergiversarile ne-ar fi putut aduce sanctiuni grave din partea UE, motiv pentru care nu s-a mai putut intarzia.
(Dan Bucura, Adrian Velea)
Nu se poate dovedi ca un utilizator cercetat penal a folosit el insusi un terminal de comunicatii
Niciodata nu se va putea dovedi ca utilizatorii serviciilor de telecomunicatii, vizati de o ancheta penala, au comis infractiunea care face obiectul dosarului, atata vreme cat nu se cer decat date de identificare a serviciilor folosite (zi, ora, durata, localizare, destinatar, expeditor), nu si continutul comunicarilor. Cu alte cuvinte, daca se pune la cale un act terorist, in cadrul unui schimb de e-mailuri, procurorii nu vor putea dovedi ca asa s-a intamplat, dat fiind faptul cu pot cere ce s-a discutat in cadrul mesajelor, ci numai ziua, ora, durata si date despre utilizatori. Ei nu vor sti decat cand si unde s-a discutat, dar nu si ce. Astfel, vor putea dovedi ca X si Y au luat legatura, dar nu si ce si-au comunicat unul altuia. Mai mult de atat, si ceea ce este poate cel mai important aspect, anchetatorii nu vor putea dovedi niciodata ca persoana pe care o cerceteaza a folosit terminalul de comunicatii (telefon sau computer) prin intermediul caruia s-a purtat o discutie ce face obiectul dosarului penal. Mai exact, nu se poate dovedi ca X, cercetat pentru acte de terorism, este cel care a vorbit la telefon cu Y despre un plan terorist. In acelasi timp, Legea 298/2008 nu face referire decat la infractiuni grave, respectiv, cele de terorism, de criminalitate organizata sau contra sigurantei statului. Actele de coruptie, santajul sau infractiunile cu violenta nu sunt prevazute. Pe de alta parte, termenul de sase luni este termenul minim prevazut de Uniunea Europeana, fiind un termen prea scurt. Directiva europeana prevede o perioada de sase luni pana la doi ani pentru stocarea datelor, numai ca legiuitorii nostri au preferat minimumul de timp. Daca infractiunea a fost comisa cu sapte luni inainte de solicitarea listingului, toata ancheta este in van.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu