Subiectivul

Pe Internet a explodat furia rasistă a italienilor. O organizaţie pentru apărarea drepturilor omului a numărat până în prezent cel puţin 176.000 de incitări cu tentă rasială postate pe cunoscuta platformă internaţională de socializare Facebook. În ultimele zile, aici au apărut zeci de grupuri antiromâneşti, în care se „discută“ despre cele mai bune metode de „răzbunare“ pentru „a-i face pe români să plătească pentru violuri“.

Într-unul dintre aceste grupuri, numit „rum+rom“, s-au înscris cel puţin 2.900 de persoane, dintre care 200 în decurs de numai câteva ore. Un altul, numit „Românii violează. Daţi-i pe mâna noastră pe nenorociţi“, numără deja 3.490 de utilizatori înregistraţi.

La fel, membrii grupului „Cei care îi urăsc pe români“ cer „un Holocaust împotriva românilor“, ori comentează sloganuri de genul „România=Hiroshima“. Italienii din grupul „Cei care le vor da şuturi în fund tuturor românilor şi albanezilor“ nu s-au lăsat mai prejos, invitându-şi conaţionalii la „reluarea raidurilor de pedepsire a infractorilor“.

Nici rromii nu au fost ocoliţi de accese xenofobe şi incitări la ură pe motive etnice. Cotidianul „La Stampa“ a titrat, ieri, un „îndemn“ postat tot pe Facebook Italia, care spune fără echivoc: „Să-i ardem pe ţigani în sobe!“. Numărul celor care au aderat la acest grup este de peste 12.450 de persoane şi sunt toate şansele să crească în zilele următoare. „Aprinde şi tu un băţ de chibrit pentru a da foc unei tabere de rromi“, sau „Să eliberăm Brescia de ţigani“, se mai poate citi în grupurile de „socializare“ ale italienilor.

Vineri, Senatul italian urmează să aprobe decretul de lege antivioluri, care prevede, printre altele, înfiinţarea unor aşa-numite „patrule de cartier“. Alcătuite din „cetăţeni de bine“, acestea ar fi urmat, teoretic, să supravegheze periferiile marilor oraşe. La începutul săptămânii, ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, i-a prezentat proiectul preşedintelui italian Giorgio Napolitano. Acesta s-a opus, însă, prevederii în cauză, declarând că este „îngrijorat de informaţiile pe care le primeşte zilnic despre violenţele xenofobe de pe cuprinsul ţării“.

În timp ce, pe internet, furia rasistă atinge cote alarmante, pe străzile oraşelor italiene agresiunile împotriva conaţionalilor noştri sunt tot mai dese. Zece italieni au pătruns cu forţa, în noaptea de sâmbătă spre duminică, într-o casă locuită de trei români, doi bărbaţi şi o femeie.

Episodul s-a petrecut la Ala’ dei Sardi, în partea de nord a Sardiniei, una dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei. Românca a fost ameninţată cu un cuţit, iar unul dintre bărbaţi a fost bătut. Începând de la „violul de la Guidonia“, mai mulţi români au fost agresaţi de grupuri de italieni, erijaţi în justiţiari.

Patru români au fost bătuţi duminică seara la Roma de un grup de 20 de italieni mascaţi, după ce, cu o zi înainte, o pereche de tineri a fost agresată într-un parc din apropiere. Românii au fost bătuţi „preventiv“, pentru că nu există dovezi că vinovaţii ar fi cetăţeni români. Episodul a avut loc imediat după încheierea unei demonstraţii împotriva violenţelor sexuale, organizată de gruparea extremistă Forza Nuova.

La începutul lunii februarie, alţi cinci români au fost bătuţi după un marş al aceleiaşi grupări, la Guidonia. Agresiunile au fost urmate de trei atacuri cu bombe artizanale sau cocktailuri Molotov asupra magazinelor româneşti din zonă.

Zilnic, 203 plângeri de viol

Un nou caz de viol, al cărui autor este un conaţional, a deschis ieri majoritatea buletinelor de ştiri din Peninsu­lă. Deşi în societatea italiană, ieri, au avut loc numeroase evenimente importante, un „loc de cinste“ i-a revenit ştirii potrivit căreia un român de 31 de ani a încercat să violeze o bătrână oarbă de 83 de ani.

Potrivit cifrelor oficiale, în anul 2007, în Italia s-au înregistrat 74.000 de violuri sau tentative, ceea ce înseamnă 203 pe zi. Mai mult de două treimi din acestea sunt comise de rude ale victimelor. Românii se fac vinovaţi 9% din total, iar victimele au fost în cea mai mare parte din cazuri românce.

Însărcinatul cu politici sociale din Roma, Sveva Belviso, nu a ezitat să apeleze tot la Facebook, pentru „implementarea unui plan local privind nomazii“. Astfel, a fost fondat un grup prin intermediul căruia populaţia poate semnala taberele abuzive de rromi din capitala italiană, relatează cotidianul on-line „Vivere Italia“.

Numărul italienilor înscrişi, în decurs de numai câteva zile, a ajuns la 352, iar autorităţile au primit deja 14 semnalări. „Cerşetorii de la semafoare sunt dezgustători, sunt o ofensă pentru fiinţa umană“, scrie unul dintre membrii grupului. De asemenea, pachetul de legi pentru siguranţă, dezbătut în prezent de parlamentul italian, prevede că medicii au „posibilitatea“ de a denunţa imigranţii ilegali (inclusiv rromii) pe care îi îngrijesc.

Nemulţumiţi de viaţa politică din Peninsulă

Odată cu imigrarea masivă a românilor în Italia, după anul 1989, a debutat şi fenomenul de interculturalizare. Românii, veniţi în Italia, au intrat în contact cu societatea italiană. Conaţionalii, deşi trăiesc şi muncesc alături de italieni, nu consideră mereu felul de a fi şi de a trăi al acestora un exemplu. O parte negativă a Italiei, în opinia compatrioţilor noştri, o reprezintă viaţa politică.

Mulţi români consideră că modelul politic italian, al promisiunilor făcute în campanie şi neîndeplinite în timpul mandatului, este asemănător cu cel pe care îl cunoşteau din România.

„Modelul politic italian este bazat pe idealism şi orgoliu şi se îndreaptă spre declin“, spune Cristian But, 29 de ani, actor la Milano. De aceea, majoritatea românilor din Italia, deşi pot participa la alegerile administrative din Peninsulă, nu profită de acest drept european.

În schimb, sistemul de asistenţă socială şi cel sanitar sunt apreciate de către conaţionalii noştri. Românii consideră foarte important faptul că Sănătatea şi instituţiile cu profil social, gen cantine şi dormitoare pentru săraci, pun în centrul activităţii viaţa oamenilor. Din comportamentul italienilor, românii apreciază cel mai mult faptul că aceştia sunt mult mai „îngăduitori“ în relaţiile interumane. „Dacă doi români se ceartă, o fac pentru totdeauna, italienii, dacă se ceartă, nu rup relaţia definitiv“, spune Dana Grigore, 36 de ani, contabilă.