Subiectivul

Românii au aflat, după ce ţara lor a obţinut, la Haga, cei 9.700 de kilometri pătraţi din platoul continental al Mării Negre la care râvnea Ucraina, că nu se pot bucura de toată avuţia. Mai precis, o parte din suprafaţa de mare sub care se bănuieşte că ar exista 12 milioane de tone de ţiţei şi 70 de miliarde de metri cubi de gaze este deja concesionată unor companii străine. Firmele care pot scoate resursele despre care s-a spus că ne-ar asigura securitatea energetică 20 de ani de-acum încolo sunt Sterling Resources din Canada şi Petrom.

Numele primei companii este obiectul unui imens scandal, care are deja implicaţii politice.

Sterling are concesionate două perimetre, denumite Pelican şi Midia, care se întind pe câteva mii de kilometri pătraţi din zona câştigată la Haga. Perimetrele au fost concesionate de mulţi ani, dar contractul de concesiune a făcut obiectul unei hotărâri de guvern din 12 noiembrie 2008, deci pe ultima sută de metri a guvernului Tăriceanu. Hotărârea aprobă un act adiţional la contract, dar care a fost trecut la secret. Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a fost primul care a reacţionat. „Există o umbră de îndoială cu privire la drepturile statului român referitoare la exploatare şi este obligaţia Guvernului să facă lumină cu privire la concesionările secrete care au fost făcute, în mod suspect, la final de mandat al guvernului Tăriceanu“, a spus Geoană.

După câteva ore a fost urmat de Iulian Iancu, colegul său de partid şi preşedinte al Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, cerând şi el desecretizarea contractului. „Cedarea acestui drept ridică semne de întrebare tocmai pentru că este motivată a fi făcută în concordanţă cu Legea petrolului. Este surprinzător că demersul s-a făcut în plină campanie electorală, când atenţia tuturor era îndreptată către campania electorală, este surprinzător că în HG nu apare semnătura ministrului Justiţiei, apare în schimb semnătura şefului Cancelariei primului-ministru, Dorin Marian, este surprinzător că elementele-cheie care ar fi putut să ne demonstreze dacă statul român a pierdut prin cedarea dreptului de împărţire a producţiei sunt documente secrete“, a declarat Iancu. Deputatul susţine că are şi informaţii potrivit cărora fostul şef al ANRM, Gheorghe Buliga, ar fi fost demis din funcţie de fostul guvern tocmai pentru că ar fi cerut lămuriri legate de semnarea acestui contract. „I s-a cerut să semneze (contractul de concesiune - n.r.), a refuzat, domnia sa a solicitat lămuriri exprese despre care sunt avantajele statului român în acest contract, nu i-au fost prezentate, însă a fost demis“, susţine Iancu. Buliga nu a putut fi contactat. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a adâncit şi el suspiciunile, după ce a spus că nu i-a fost înaintat niciodată un astfel de document.

Premierul Boc s-a executat, la câteva ore după ieşirile publice ale partenerilor de coaliţie, şi a cerut desecretizarea contractului. „Primul-ministru Emil Boc a dispus demararea procedurilor legale în vederea declasificării anexei la Hotărârea de Guvern nr. 1446 din 12 noiembrie 2008 privind aprobarea Actului adiţional nr. 11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia“, se arată într-un comunicat de presă al Executivului. Declasificarea hotărârilor de guvern şi/sau a anexelor acestora se face la solicitarea motivată a iniţiatorului actului normativ, prin hotărâre de guvern. Boc a sesizat Departamentul de Control al primului-ministru în vederea elucidării condiţiilor în care a fost atribuit contractul de concesionare încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Sterling Resources Ltd. Mai mult, chiar dacă nimeni nu este foarte dumerit asupra comiterii unei ilegalităţi, Boc a decis să-l demită pe Bogdan Găbudeanu (unul dintre semnatarii ordonanţei) din funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) şi a semnat decizia de numire în această funcţie a lui Mărăcineanu Gelu Agafiel.

Povestea acestui contract e veche de 17 ani şi, probabil, dacă România nu câştiga miile de kilometri din platoul continental, nu s-ar fi adus în discuţie situaţia concesiunilor de perimetre în România. În 1992, pe vremea guvernului Stolojan, a fost emisă o hotărâre de guvern care aproba „contractul pentru explorarea şi împărţirea producţiei de hidrocarburi din perimetrele nr. 13 (Pelican) şi 15 (Midia), încheiat între Rompetrol SA şi consorţiul format din companiile Entreprise Oil Exploration Ltd. (Marea Britanie), subsidiară a firmei Enterprise Oil PLC (Marea Britanie), şi Canadianoxy România Ltd. (Canada), subsidiară a firmei Canadian Occidental Petroleum Ltd. (Canada), semnat la Bucureşti pe 6 august 1992“. De-a lungul anilor, unele dintre firme au renunţat la concesiune, statul a scos din nou perimetrele la licitaţie, şi aşa a apărut în ecuaţie firma candiană Sterling Resources. Paralel, Rompetrol, care era deţinută de stat la acea vreme, a ieşit din asociere, fiind înlocuită direct de stat, prin ANRM. Realitate recunoscută de ANRM. „Ulterior, după ce a fost încheiat cu firma Enterprise, acordul a trecut pe la firma Paladin şi a ajuns la firma Sterling, care este actualul titular. Aşadar, nu a fost încheiat un acord nou în 2008, ci doar un act adiţional prin care au fost convenite nişte prevederi contractuale, printre care o serie de programe de lucrări“, a explicat, într-o emisiune televizată, Mihai Gherman, director general adjunct al ANRM.

În nota de fundamentare a hotărârii lui Tăriceanu se arată că a fost nevoie de acest act adiţional pentru că, după apariţia Legii petrolului, în 2004, a trebuit ca acest contract să devină un acord petrolier, cu statul ieşit din înţelegerea de împărţire a producţiei, pentru că legislaţia nu mai permite acest lucru. Statul primeşte doar redevenţe şi impozite, în cazul în care zăcămintele vor fi şi exploatate. Sterling are drept de exploatare pe 30 de ani, iar investiţiile derulate până acum în cele două câmpuri, suportate de toate firmele care s-au succedat, se ridică la 70 de milioane de dolari.

Sterling: Contractul este OK

Stephen Birrell, vicepreşedinte Sterling România, ne-a declarat că nu este nici un motiv de scandal în acest contract. „Contractul de concesiune era foarte vechi, semnat în 1992, şi, între timp, România a intrat în UE şi s-au schimbat şi unele legi esenţiale. Este vorba despre Legea 238/2004, Legea petrolului, iar anexa a trebuit făcută pentru a fi în concordanţă cu ea. După aderarea la UE au început negocierile cu Guvernul să aducă contractul la forma cerută de noua legislaţie, dar obţinerea tuturor avizelor de la ministere şi autorităţi a durat 20 de luni, până în noiembrie 2008“, ne-a declarat Birrell. Sterling deţine momentan în totalitate cele două câmpuri, dar a semnat un acord prin care urmează să cedeze 35%, contra a 12 milioane de dolari, unei firme britanice, Melrose Resources.